Pentru multe persoane, primul atac de panică vine ca o ruptură bruscă în ritmul normal al vieții. Corpul intră într-o stare intensă de tensiune, fără un pericol real. Respirația se accelerează, inima bate neregulat, apare amețeala, iar mintea se umple de scenarii catastrofice. Mulți ajung la camera de gardă convinși că suferă un infarct. Analizele ies bune, dar teama rămâne. Ceva pare că se rupe în interior și nu mai știi cum să îți recâștigi echilibrul.
       Atacul de panică este un episod scurt, intens și copleșitor, în care sistemul nervos activează alarma internă fără un motiv clar. Deși este o reacție extremă, nu pune viața în pericol. Problema apare atunci când frica de următorul episod devine constantă și începe să limiteze libertatea de mișcare, relațiile sau activitățile zilnice.
       Cercetările arată că atacurile de panică sunt legate de hipersensibilitatea unui circuit din creier responsabil cu detectarea pericolului și cu reglarea fricii.
Vezi art. „Panic attacks: Recognizing and managing panic attacks and preventing future attacks”- Harvard Health Publishing HARVARD MEDICAL SCHOOL, May 24, 2024.

       Semnele unui atac de panică:

– respirație rapidă sau senzația că nu poți inspira suficient
– palpitații, presiune în piept
– amețeală, tremur, furnicături în mâini sau picioare
– transpirație rece
– teamă intensă de a pierde controlul
– senzația de disociere sau irealitate

       Episodul atinge vârful în câteva minute, apoi simptomele scad treptat, lăsând în urmă epuizare și confuzie.

       De ce apar atacurile de panică?

       Explicațiile diferă de la o persoană la alta. Uneori, ele apar după perioade lungi de stres, suprasolicitare sau lipsă de odihnă. Alteori, au legătură cu experiențe trecute care nu au fost integrate complet. În psihotraumatologie, atacul de panică este privit ca o descărcare bruscă a unui sistem nervos suprasolicitat.
       Anumite studii arată că predispoziția genetică poate juca un rol, însă experiențele emoționale timpurii și ritmul vieții actuale contribuie decisiv la sensibilizarea sistemului. American Psychological Association: https://psycnet.apa.org/record/2009-12284-006.

       Cum poți gestiona un episod acut?

       Aceste sugestii nu înlocuiesc intervenția terapeutică, însă pot reduce intensitatea momentului:

– fixează privirea pe un obiect stabil pentru câteva secunde
– încetinește exhalarea, nu inspirul
– simte sprijinul podelei prin tălpi
– numește mental câteva lucruri din jur pentru a reveni în prezent
– așază palma pe zona pieptului sau a abdomenului și simte mișcarea respirației

       Sistemul nervos reacționează diferit la aceste tehnici, de aceea sunt cel mai eficiente atunci când sunt învățate în terapie.

       Când este momentul să cauți sprijin?

– atacurile se repetă sau le eviți de teamă
– îți este greu să folosești transportul in comun, să stai în spații aglomerate sau să pleci singur de acasă
– simți că mintea îți scapă de sub control în episoadele intense
– corpul rămâne tensionat mult timp după atac
– ți-e teamă să adormi sau să fii singur

       Un psihoterapeut familiarizat cu lucrul cu anxietatea și panica poate identifica atât factorii externi, cât și mecanismele interne care mențin hiperactivarea.

       Ce se schimbă prin terapie?

– scade frecvența și intensitatea episoadelor
– corpul învață să recunoască primele semnale de activare
– frica nu mai dictează comportamentele zilnice
– apare mai multă claritate și stabilitate emoțională
– crește încrederea în capacitatea proprie de autoreglare

       Procesul este gradual. Sistemul nervos are nevoie de timp pentru a învăța răspunsuri noi, dar recuperarea este posibilă.

Disclaimer: Acest material oferă informații generale și nu poate înlocui evaluarea unui specialist. Dacă simptomele de panică persistă, se intensifică sau îți limitează viața, caută sprijinul unui psihoterapeut sau al unui medic. Evaluarea personalizată este esențială pentru o intervenție adaptată nevoilor tale.